De Tony Reinke*
Isus cântă!
Dacă Scriptura nu ar spune-o, atunci nici eu nu aș afirma acest lucru. Dar este adevărat. În patru locuri din Scriptură citim că Isus, Însuși Fiul lui Dumnezeu, S-a închinat cu voce tare.
Într-o anumită măsură, această imagine creează imediat confuzie. Nu că ar fi ceva greșit cu faptul de a cânta, însă mi-L imaginez pe Mântuitorul nostru mult mai potrivit în rolul celui tăcut, care primește adorarea și închinarea (vezi Apocalipsa 5:6-14). Cu toate acestea, și El cântă! Parcurgând cele patru pasaje biblice vom putea înțelege nu doar că El cântă ci și de ce cântă. Am împărțit pasajele în trei categorii:
În primul rând, Matei 26:30 și Marcu 14:26 sunt două texte paralele care Îl prezintă pe Isus „cântând cântări de laudă”.
Ambele pasaje sunt concise. Citim faptul că Isus a cântat un imn împreună cu ucenicii, la sfârșitul Mesei Pascale. A fost chiar înainte de a merge să Se roage pe Muntele Măslinilor. În timpul părtășiei lor, Isus Și-a înălțat vocea și a cântat un imn, căci așa se obișnuia după ce se lua masa de Paște. Atât. Scriitorii biblici au puțin mai mult de spus despre asta.
E foarte probabil ca această cântare să fi fost un pasaj din Psalmii 114-118, cântat sub forma unui antifon, ceea ce înseamnă că Isus conducea cântând un vers, iar ucenicii răspundeau cântând un „Aleluia!” (ex. Psalmul 136 n.ed.). Continuând această derulare alternativă, ei au cântat cu entuziasm întregul psalm (Halellul Mic n.ed.). Având în vedere versurile profund mesianice, precum și momentul Cinei, îmi imaginez că a fost o seară memorabilă de pură reflectare teologică.
Totuși majoritatea detaliilor cu privire la cântare și la felul în care aceștia cântau au rămas nedezvăluite.
Dar până aici știm că Isus a cântat. Cunoaștem acest lucru cu certitudine.
În al doilea rând, Evrei 2:12 Îl prezintă pe Isus „cântând lauda lui Dumnezeu”.
În acest pasaj, descoperim un scriitor din Noul Testament care citează un verset dintr-un psalm, și anume Psalmul 22:22. Psalmul pare a fi utilizat pentru a ilustra solidaritatea dintre Cristosul întrupat și credincioși.
Un element ce pare întipărit în întruparea lui Cristos este dedicarea Lui față de închinarea colectivă. Iar dacă acest lucru este adevărat, el explică și devotamentul cu care a frecventat El sinagogile locale, pe perioada lucrării Sale. Dar ar putea justifica, de asemenea, motivul pentru care Isus cântă alături de ucenicii Lui. La Cina Domnului, El S-a închinat cu voce tare înaintea Tatălui Său, implicându-Se prin aceasta, în mod activ, în umanitatea ucenicilor. El S-a făcut părtaș vieții lor, participând la experiența lor omenească (Evrei 2:14).
El a cântat pentru a face posibilă lucrarea Sa unică și înlocuitoare de pe cruce. Cristos nu S-a jenat să stea lângă noi. Nu S-a rușinat să devină Fratele nostru (Evrei 2:11). Ce milă de neconceput, ca El să nu Se rușineze suferind și murind pentru noi! Asumarea umanității Îl califică să sufere ca jertfă punitivă și substitutivă în locul nostru (Evrei 2:10).
Isus, fiind Închinătorul desăvârșit, a cântat imnuri pentru Tatăl. După cum vom observa imediat, El continuă să Îi cânte imnuri Tatălui. Însă, în acest moment, trebuie să vedem faptul că Isus a cântat pentru că El este Fratele nostru.
În al treilea rând, Romani 15:9 Îl prezintă pe Isus cântând cu vocea și cântând la un instrument, îndeplinind rolul de Lider de închinare al Bisericii.
În acest ultim text, apostolul Pavel citează, de asemenea, din Vechiul Testament un verset extras dintr-un Psalm de mulțumire al lui David (Ps. 18:49). Însă, în limbaj vechi-testamentar, observăm că un cântăreț se implica în cântare mai mult decât printr-un simplu solo. Aici, cântatul include un instrument, iar David își asumă un rol asemănător celui de lider de închinare (זָמַר). Din nou, de aici reiese o temă a colectivității.
Desigur că orice lider de închinare evreu putea conduce în închinare poporul evreu. Însă acest lider de închinare și-a ațintit privirea asupra unui țel mai amplu, și anume conducerea închinării în mijlocul tuturor celorlalte popoare. Acest lider de închinare nu va cânta fără să țină cont de neamuri, ci va cânta în mijlocul lor.
Pavel vorbește despre Cristos făcând trimitere la Psalmul 18:49. Cristosul înviat este un învingător; El Și-a ocupat rolul de Lider de închinare globală. „Potrivit citării lui Pavel, Mesia cel înviat mărturisește și laudă Numele divin printre neamuri, aducându-le mântuirea”, scrie Mark Seifrid, un cercetător biblic. „În spatele vocii comune și dincolo de aceasta, prin care evreii credincioși și neamurile Îl glorifică pe Dumnezeu (Romani 15:6) se află vocea lui Mesia, care le face cunoscut Numele lui Dumnezeu (Romani 15:9)”.
Astfel, Cristos îndeplinește o lucrare dublă în calitate de Mijlocitor al nostru:
- Isus mijlocește relația noastră cu Dumnezeu (între Dumnezeu și om).
- Isus mijlocește toată închinarea noastră înălțată către Dumnezeu (între om și Dumnezeu).
Dumnezeu este lăudat și preamărit pe toată întinderea globului, ca rezultat al lucrării atotsuficiente a Cristosului înviat. În felul acesta, Isus este Închinătorul desăvârșit al Tatălui Său. Iar din ceruri Își îndeplinește rolul de Lider Suprem al închinării Bisericii globale.
În spatele închinării colective din biserica noastră locală și a închinării globale a popoarelor, Se află Mijlocitorul nostru, Fratele nostru, Închinătorul desăvârșit și Liderul perfect al închinării noastre. Noi suntem uniți cu Cristos și, în El, este adusă întreaga noastră închinare, sub forma unui cor global, pentru lauda Tatălui.
Isus cântă!
Isus încă mai cântă și astăzi.
Îl poți auzi?
..............
Pentru a aprofunda acest subicet, mai ales pentru a înțelege ce cântă (conținutul cântărilor Sale= Psalmii), vezi cartea:
- Acest articol este preluat de pe site-ul:
Autentificare
