Bine ați venit la cel de-al 3-lea episod din seria de Psalmi, intitualată: Isus În Fiecare Psalm. O călătorie Cristologică de-a lungul Cărții Psalmilor! Azi ne vom uita la Psalmul 30, pe care l-am supranumit: Cântarea de laudă a unei vieți răscumpărate  sau O cântare despre scopul vieții. Ca și de obicei, În primul rând vom citi textul Psalmului, după care, cu ajutorul meditației scrise de Christopher Ash, vom explora modul în care acest Psalm vorbește despre Domnul Isus. În cele din urmă vom cânta acest Psalm interpretat de grupul Comorile Harului, după versificarea fratele T. Dorz și melodia fratele N. Moldoveanu, așa cum se găsește în harfa Cântările Psalmilor.

TEXTUL BIBLIC

PSALMUL 30

Un psalm. Un cântec pentru dedicarea Casei. Al lui David.

1 Te voi înălţa, Doamne, căci m-ai ridicat
şi n-ai lăsat să se bucure duşmanii mei de mine.
2 Doamne, Dumnezeul meu, când am strigat către Tine,
Tu m-ai vindecat.
3 Doamne, Tu ai ridicat sufletul meu din Locuinţa Morţilor;
m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.
4 Cântaţi Domnului, voi credincioşii Lui,
şi lăudaţi aducerea-aminte a sfinţeniei Sale!
5 Mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine o viaţă întreagă.
Deşi plânsul poate înnopta cu mine, dimineaţa soseşte bucuria.

6 Când îmi mergea bine, ziceam:
„Nimic nu mă va clătina vreodată!”
7 Doamne, prin bunăvoinţa Ta întărisei muntele meua,
dar, când Ţi-ai ascuns faţa, m-a cuprins frica.
8 Doamne, către Tine strig,
la Stăpânul caut îndurare.
9 Ce câştig este de pe urma morţii mele,
atunci când mă cobor în groapă?
Poate să Te laude ţărâna,
poate ea să vorbească despre credincioşia Ta?
10 Ascultă-mă, Doamne, şi îndură-te de mine!
Fii Tu, Doamne, ajutorul meu!
11 Mi-ai prefăcut bocetul în dans,
mi-ai înlăturat sacul de jale şi m-ai încins cu veselie,
12 pentru ca să-Ţi cânt slava şi să nu fiu mut!
Doamne, Dumnezeul meu, veşnic Te voi lăuda!

MEDITAȚIE CRISTOCENTRICĂ

Iar acum vă invit să explorăm modul în care acest Psalm își găsește împlinirea în Domnul Isus:

În acest Psalm, David pătrunde miezul unui adevăr profund, și anume: motivul pentru care existăm, ca și ființe umane, este -I da glorie lui Dumnezeu, Care ne-a dat viață. Umanitatea în sine ar trebui să fie un cor voios care să Îl laude pe Creator!

Primele și ultimele cuvinte ale Psalmului (în ebraică) sunt verbe de laudă (v. 1 – „Te voi înălța”; v. 12 – „veșnic Te voi lăuda!”), dar asemenea verbe apar și în versetele 4 și 9. Prin acestea vedem că lauda însoțește bucuria unei vieți restaurate (v. 11).

Psalmul vorbește despre două stări opuse ale vieții: pe de-o parte, David descrie viața și lauda care izvorăsc dintr-o inimă voioasă, iar pe de altă parte, David descrie realitatea morții și a plânsului. Moartea apare în versetul 3 prin expresia („Locuința Morților” – în ebriacă Șeol – și prin expresia „groapa”), respectiv în versetul 9 prin expressiile („groapă”, „țărână”). Atunci când oamenii sunt aproape de moarte, ei plâng (v. 5) și bocesc (v. 11).

Psalmul a fost inspirat din experiența lui David, care a fost aproape de moarte – probabil din cauza unei boli – stare înrăutățită de dușmanii mereu prezenți în viața lui, care s-ar fi bucurat de moartea lui (vv. 1-3). Pentru că Dumnezeul legământului l-a înălțat pe David din lanțurile morții, ca răsăspuns David Îl va înălța pe Dumnezeu prin laude (v. 1).

Mergând mai departe, în versetele 4-7, David îi îndeamnă pe credincioși să i se alăture prin laude. Aici, ca și în multe alte locuri din Psalmi, credinciosii sunt numiți chasidîm, cuvânt înrudit cu chesed, care apare de peste 250 în VT și se referă la dragostea, bunătatea, bunăvoința, binefacerea statornică a lui Dumnezeu față de poporul de legământ; deci, chasidim sau credincioșii sunt toți aceia care au primit dar care au și arătat altora această dragoste statornică și de legământ a lui Dumneze). David mărturisește faptul că a fost readus la viață dar și iertat de vina încrederii în propriile puteri pe care a demonstrat-o vizibil atunci când lucrurile îi mergeau bine (v. 6). Pentru o vreme, el a crezut că este stăpân peste propriul suflet, însă acum conștientizează faptul că orice suflare vine numai de la Dumnezeul legământului. Încrederea în forțele proprii duce numai la Groapă, adică în Locuința Morților!

Versetele 8-10 detaliază povestea vindecării lui David. Esența, aici, este argumentul folosit de acesta în rugăciune: „poate [țărâna] să vestească credincioșia Ta?”. Numai un David viu poate fi dovada sonoră, audibilă a faptului că Dumnezeu este credincios legământului Său cu împăratul Lui.

Dumnezeu i-a auzit rugăciunea. În versetele 11-12 David încheie cu bucurie și o laudă energică.

Împăratul Ezechia, sute de ani mai târziu, ilustrează acest Psalm în multe feluri (vezi frumosul Psalm compus de acesta în Isaia 38:9-20).

Când Domnul Isus a cântat acest Psalm, recunoaște și El faptul că fiecare suflare a Sa de pe pământ a venit numai de la Tatăl Său. Dar acest Psalm se potrivește pe buzele Sale și imediat după Învierea Sa. Pe cruce, Isus a strigat către Tatăl (v.2) pentru că S-a încrezut în El iar Tatăl L-a ascultat și l-a izbăvit când L-a înviat din morți. Nu i-a lăsat sufletul în Locuinţa Morţilor și nu a îngăduit ca sfântul Său să vadă putrezirea, după cum scrise în Psalmul 16.10. Dușmanii Lui, Satan și îngerii Săi, dar și liderii religioși și politici ai vremii, s-ar fi bucurat dacă rămâne mort (v.3) însă Dumnezeu le-a furat bucuria ridicându-I sufletul din locuința Morților (v.3). După înviere Isus a putut cânta: Te voi înălța, Doamne, căci M-ai înviat.

Fără a Se fi făcut vreodată vinovat de încrederea în propriile forțe, spre deosebire de David, Isus cântă acum mărturia lui David într-o gamă nouă, într-o cheie de interpretare nouoă, conducându-Și poporul, în primul rând, spre mărturisire față de încrederea în propriile puteri iar apoi spre o laudă voioasă pentru fiecare suflare a celor care fac parte din Noua Creație (v. 2 Cor. 5.17).

Așadar, acest Psalm ne reamintește că lauda reprezintă vitalitatea unei vieți răscumpărate.

Prin urmare, dacă faceți parte din cei răscumpărați, vă chem să ne alăturăm Mai Marelui Cântăreților, Domnul Isus, Dirijorul corului noii creații, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu Tatăl pentru viața cea nouă pe care ne-a dat-o.